Prima săptămână acasă cu Caroline a fost diferită, comparând cu prima de la Thomas… În ce sens? Păi, numai când mă gândesc la prima noapte nedormită eram acolo în sufletul lui, la orice scâncet/ respirație altfel, mișcare… N-am dormit deloc atunci, nici eu și nici Dragoș. Acum am fost muuuuult mai relaxați, atât de mult încât a trebuit să-mi pun ceasul să sune din 3 în 3 ore și am trezit-o eu pe minunată atunci când o schimbam și doar așa începea să plângă. Acum poate că mă și certa că am deranjat-o, cert e că nu-i place deloc în fundul gol :)) lucru pe care l-am observat încă din maternitate.
Să vă zic că este o scumpă și că-mi vine să o mănânc?! Oh, daaaa!!! Sunt topită după ea!!! Și când deschide ochișorii (care bat spre un albastru – cineva este în culmea fericirii datorită acestui lucru) și se uită la mine, mă ascultă, vaaai mor după ea!
Singurele momente de speriat sunt atunci când o alăptez și se îneacă! Încă învață să-și coordoneze trio-ul: supt/înghițit/respirat. În primele zile, nu înghițea tot, își mai păstra în gușiță și când venea următoarea tură de papa și o ridicam în brațe, începea să înghită ce avea acolo… Acum nu mai face așa, papă mai bine, mai liniștit și mai mult.. Ba chiar mi se pare că a început să facă niște fălcuțe! :D
M-am speriat destul de tare, pentru că toată perioada cât l-am alăptat pe Thomas nu am pățit deloc și mă gândeam că dacă am alăptat o dată, a doua oară e clar la fel și că le știu pe toate și-s expertă! Ei bine, nu e deloc așaAcum am experimentat blocarea canalelor de lapte. . Am avut noroc că mi-a împrumutat o prietenă (Laura, îți mulțumesc mult!) cartea “Ghid de alăptare a Dr Jack Newman”, care mi-a fost de maaare ajutor! Cred că n-ar trebuie să lipsească din biblioteca niciunei mame! Toate problemele pe care le întâmpină o mamă care alăptează sunt parcurse în carte, vă dau câteva exemple: atașare la sân, canale blocate, mastită, colici, etc. V-o recomand cu drag!
Acum să vă zic un pic despre Thomas. Aici este solicitant pentru noi, ne supune multor încercări. Dimineața, când îl lasă Dragoș la grădiniță, începe și plânge, zice că nu vrea să rămână, se încolăcește în jurul lui și uite așa stă cu el câte o jumătate de oră în care încearcă să plece la birou, iar el nu vrea să rămână. Reușește să fugă, fiind salvat de unul dintre educatori, care vin îl iau în brațe și bănuiesc că încearcă să-i distragă cumva atenția ca să poată pleca omu’ la birou. Zilnic îi dau mesaj directoarei și o întreb cum e Thomas, s-a liniștit? Acasă ar vrea să o țină pe asta mică în brațe, să o pupe mai mult, dar nu l-am prea lăsat că tușește, trage de nas și mi-e teamă să nu- i dea și ei. Eh, și îl trimit să se spele pe mâini după fiecare tușit și tot așa! Lucrul de care îmi e teamă, e să nu-i pună prin pătuț diverse jucării mici de dragă ce-i este! Duminică mi-a zis: Mami, Caroline zice că vrea și ea ou! Și i-am zis că ea papă doar lapte și prin el mănâncă ou de la mine. :)
La plimbare ne place tuturor! Everybody’s happy!
Ieri seară am ieșit singură cu amândoi, pentru prima dată și a fost ok cu mici excepții când a căzut Thomas și țipa de mama focului la toți copiii să-l lase în pace și să nu se apropie de el. Cred că îi este rușine și nu lasă pe nimeni să se apropie de el, în momentele alea. Noi ne-am obișnuit. Îl lăsăm, plânge, se descarcă și apoi își revine! Acum e julit pe nas și în genunchi. Dar ce este copilăria fără julituri?
Laloliette
