Anul acesta planificasem să plecăm câteva zile din București in luna August dar deoarece Caroline s-a imbolnăvit plecarea nu a mai fost posibilă. In consecință am stat acasă impreună cu Olivia timp de o săptămână. Cum perioada asta a coincis și cu vacanța de la grădinița lui Thomas, toată familia a fost impreună și ne-am putut bucura de căteva zile, a căror efecte s-au văzut prin apropierea noastră și chestiile făcute impreună.
La inceput eram incântat deoarece statul acasă era oarecum sinonim cu posibilitatea de a lucra in liniște la proiectele mele personale. Dar, după o săptămână mitul acesta a lucratului de acasă a fost iremediabil distrus și să vă explic de ce ( asta pentru cei care incă consideră raiul pe pământ lucratul de acasă ). In 5 zile de lucrat de acasă, singurele momente când am reușit să lucrez neintrerupt 60 minute au fost fie dimineața de la 6:30, ori la prânz ori seara, după ce se se lăsa liniștea prin casă și mai adunam ceva puteri, inspirat fiind de liniște. In medie, pe zi nu reușești să lurezi mai mult de 2-3 ore și asta cu eforturi considerabile de tipul trezit la 6-6:30 sau culcat la 12:00-01:00.
Concluziile unei astfel de săptămâni de lucrat de acasă, pentru mine sunt următoarele :
- nu poți lucra sau face un business de acasă cu 1-2 copii in dotare
- oricât de mult ai incerca să iți planifici timpul și activitățile copii sunt copii și chestii neprăvazute tot apar
- o mama și 2 copii acasă, cel puțin odată pe săptămână are nevoie de cineva să o ajute cu făcutul curatului prin casă și alte chestii administrative, asta pentru a păstra oarecum lucrurile sub control
- cel mai eficient mod prin care reușești să faci totuși ceva este prin preluarea copiilor de către unul din părinți iar celălalt fiind liber să facă ce este nevoie.
E clar pentru toată lumea că 1 sau 2 copii aduc o schimbare majoră in viața oricărui cuplu dar in situația in care cei doi sunt self employed sau freelanceri sau incearcă să dezvolte anumite activități extra job, prin contorizarea unui timp “ipotetic” de acasă e pur și simplu un demers nesustenabil care mai devreme sau mai târziu iși va arată limitările ( frustări adulți & kids, muncă făcută prost, nervi & suparări, etc)
Dată fiind această fugă continuă de a câștiga timp, pentru diversele lucruri pe care le dorim să le putem face, in perioada următoare voi incerca să scriu/dezvolt căteva articole in care să vă povestesc ce și cum facem sau am vrea să facem noi și ce ajutoare avem in acest război permanent cu minutele. (desigur orice idee, tips& tricks e mai mult decât binevenită și apreciată).
Sursa foto : Craig Garner
