Anul trecut pe vremea asta era încă la grădiniță, în România. Avusese festivitatea de final de grădi și astăzi este ultima zi de școală în Luxembourg. Pur și simplu nu-mi vine să cred ce repede a trecut anul…
Thomas, ești uimitor, mami. Cât de bine te-ai descurcat în primul tău an de școală, într-o țară străină, fără să știi boabă de luxemburgheză și germană, la începutul anului școlar. Știm că a fost un an solicitant și greu, dar tu te-ai descurcat de minune! Parcursul tău este extraordinar… Eu sunt mândră de tine, tati de asemenea!
Felicitări, Thomisel! (You rock)
Pentru că am ratat postarea aniversară de duminică, am decis să scriu astăzi câteva rânduri. Scriu pe blog pentru mine, pentru noi, pentru tine. Să recitim și să răsfoim peste ani amintiri cu tine, cu Caroline și cu noi.
WOW! 7 ani magnifici, agitați, plini, voioși și sinceri au trecut rapid. Cu cât te faci mai mare, cu atât mi-e mai greu să cred că ai crescut și că nu mai ești un ștrumf mic și pufos.
La mulți ani, iubitul nostru! Să rămâi la fel de perseverent, de sufletist, de atent la detalii și de curios cum ești astăzi. Să râzi mereu cu aceeași poftă și să ai încredere în tine și în tot ceea ce faci! Ești minunat și sunt mândră că sunt mama ta!
We love you so much!!! <3
