La mulți ani, minunea noastră!
Acum 1 an la ora asta petrecusem deja câteva ore bune cu minunea noastră! Off, ce nerăbdătoare a fost draga de ea, încă de prin luna a 7-a de sarcină voia să ne cunoaștem cât mai repede! Îmi aduc aminte că am început să am contracții pe la prânz și am început să le monitorizez cu aplicația mea de pe telefon, când s-au întețit m-am îmbrăcat repejor și am pornit spre Sanador, toată un zâmbet, la fel de nerăbdătoare să o cunosc și eu! I-am dat mesaj Roxanei, doctorul meu, care era plecată la munte și s-a întors numaidecât în București. La camera de gardă, doamna doctor mi-a zis că nu e încă momentul dar am rămas la o monitorizare fetală, îmi aduc aminte ce tumbe făcea :)) și cum țopăia ea acolo în burtică! După vreo două ore ne-am întors acasă, eu dezamăgită puțin de prelungirea momentului…. Apoi, seara pe la 10:30 am plecat din nou la Sanador împreună cu Dragoș, simțeam că-n curând o voi ține în brațe pe elefănțica noastră scumpă și eram tare fericită. Eram pregătită, acum știam cum va decurge toată nașterea și cred că la Thomas am fost totuși mai relaxată, neștiind ce va urma. :))) Dar nu mă plâng și sunt fericită că am avut norocul să-i nasc natural pe ambii.
Caroline a venit pe lume la fel de repede ca și Thomas, la ora 03:17 și mi-a părut o veșnicie cât au împachetat-o acolo doamnele asistente, iar la un moment dat le-am zis: dar nu mi-o mai aduceți?! Când mi-au pus-o în brațe era atât de liniștită și cu fățuca ei simpatică și fină, îi șopteam cuvinte dulci iar ea mă asculta cu atenție! Nici nu-mi vine să cred că a trecut 1 an de atunci.
Bucurie de fată, ne-ai umplut casa de zâmbete gingașe, de priviri dulci și de mângâieri fine. Să rămâi la fel de gingașă, de curioasă, de fericită, de ambițioasă și de hotărâtă!
Te iubesc enorm de mult și mă simt privilegiată că sunt mama ta! Te ador, bucurie de fată!
