Thomas este proaspăt reîntors la grădi (de 2 zile) și am început bineeee. Zic început pentru că, de continuat, vedem…
Luni am fost la festivitatea de deschidere de la grădi, iar el era foarte entuziast. “Hai, când încep să mergi la grădi, în grupa mijlocie că m-am cam plictisit acasă…” Ce-i drept mare în toată vacanța lui nu am făcut mare lucru. Nu am fost plecați pe nicăieri, deci mai mult loco. Summer Well a fost ca o vacanță pentru noi. :)
Am ajuns la grădi. Șoc și groază, când a văzut câtă lume era în curte ( părinți, copii, educatori, etc), s-a blocat și, efectiv, nu voia să intrăm. A rămas până la urmă la poartă, cu dna asistentă să-i “ primească“ pe cei care nu ajunseseră și, la un moment dat, a tăiat-o în fundul curții, unde era mai liber și s-a dus la leagăn. Eh, a trecut și deschiderea apoi a mers la aeroport să-i aștepte pe Buni și pe Bubu iar ieri a mers în prima zi la grădiniță. O splendoare, se poartă exemplar, a mâncat tot (el care a făcut greva foamei pe acolo, în semn de protest, în trecut) ne zice educatorul. Și aveam un zâmbet tâmp pe față gândindu-ne că ceva nu e ok… Eh, așa a și fost, pentru că după ce s-a întors a fost supărat, a țipat, a urlat la cea mai mică chestie care l-a deranjat era foarte încărcat iar noaptea, ce să mai, s-a trezit de câteva ori tot supărat, părea că visează ceva ce nu-i convine (cred că a fost un pavor nocturn), a țipat, s-a liniștit ulterior, dar doar cu mine lângă el… Ceea ce a însemnat prima noapte albă bifată de când sunt doi la număr. :) Yay!!!
Caroline este o scumpă, o veselă, super expresivă și o vorbăreață! Dada, vorbăreață! Pentru că de 2 săptămâni și ceva gângureșteeee, zâmbeșteeee, îmi răspunde când vorbesc cu ea (evident pe limba ei), e o minunată, ce să mai! Nu-mi dau seama dacă Thomas a început la fel de repede cu gânguritul, de fapt nu-mi aduc aminte. Off, ce repede uit. Acum o înțeleg perfect pe Mami că de fiecare dată când o întrebam ceva de când eram mică, zicea și apoi se mai gândea, ah nu știu dacă a fost la tine sau la frații tăi. (noi fiind 4) Și eu revoltată, cuuuum?! Nu-ți mai aduci aminte chestii așa de importante?! ( iartă-mă, Mami, acum te înțeleg și știu cum e!) Uite așa! Pur și simplu. Iar soluția este să-ți notezi tot ce vrei să-i povestești când va fi mai mare: primele cuvinte, primul zâmbet, primul MA MA sau toate evenimentele importante. Atunci când cresc te bucuri de etapa prezentă și cam atât. Cert e că vem doi copii tare comunicativi, e clar! Încerc să-mi dau seama cu cine seamănă. :)))
După o lună întreagă de stat acasă cu amândoi, pot să zic că cea mai dificilă parte din toată treaba asta este cu mâncatul, mai bine zis: cu gătitul! Că nu am avut timp!!! Dimineața, până ne trezeam, până mânca domnișoara, apoi fratele mai mare, apoi ea făcea caca, o spălam, etc… apoi voia iar papa și coboram cu greu afară :))) iar la prânz când ne întorceam băgam repede ori o omletă, ori paste, ori o supă și țaca paca! La capitolul curățenie, mă pot lăuda cu un soț tare harnic și ordonat/organizat. Thomas îi seamănă, la anumite chestii… Și o mai avem pe Dna M. care ne ajută cu această curățenie generală (ca să-i zic așa) căreia îi mulțumim și fără de care nu ne-am descurca greu. :)
Copiii noștri dragi: Thomas & Caroline, vă mulțumim că ne umpleți viața de ups & downs! You are the best kids ever and we love you guys!
Cam atât din vârful canapelei care este colorată de husa de la IKEA! :)
Laloliette
