” Nu fă aia!”
” Nu te du acolo!”
” Ai un pic răbdare!
“Stai și tu puțin liniștit!”
“Închide televizorul!
“Nu te mai juca pe tabletă!”
Cu siguranță toate aceste propoziții imperative vă sunt familiare și poate, la fel ca noi, căutați soluții alternative mult mai eficiente de comunicare cu copiii. În ciuda faptului că Thomas nu este nici pe departe un copil “problemă”, că este ascultător și cooperant în 95% din cazuri, există un 5% dintre situații care ne clatină universul. Pur și simplu nu mai știm ce să facem, cum să-i mai spunem sau să-i repetăm să nu facă una sau alta sau dimpotrivă să facă un lucru.
Dincolo de faptul că uneori suntem la capătul puterilor, după o zi extrem de obositoare sau la începutul unei zile când abia așteptăm să plecăm de acasă pentru a face cele o mie de lucruri programate, uneori copilul mare nu vrea să colaboreze nici în ruptul capului. Și asta indiferent cât de mult îl rogi, îi explici că ai nevoie de cooperarea lui lucrurile nu se mișcă deloc în direcția dorită de noi, adulții.
Și atunci ce e de făcut? Cum putem debloca situațiile astea în care totul se prăvale pe noi iar copiii din dotare dau o mână de ajutor dezastrului din capul nostru să se materializeze?
Voi ce trucuri folosiți în situațiile limită?
Ce idei sau sfaturi puteți da astfel încât toți să ieșim cu moralul și nervii intacți din astfel de situații?
